miștocar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIȘTOCÁR, -Ă, miștocari, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din
mișto.miștocar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor.
2. glumeț.
3. frivol, neserios.
II. s. m., s. f. vorbitor de argou.
miștocar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*miștocár (
arg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. miștocári; adj. f.,
s. f. miștocáră, pl. miștocáre