meșteșugărie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MEȘTEȘUGĂRÍE,meșteșugării, s. f. Meșteșug (I 1). – Meșteșugar + suf. -ie.
meșteșugărie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) meșteșugăríe s. f., art. meșteșugăría, g.-d. art. meșteșugăríei; pl. meșteșugăríi, art. meșteșugăríile