meșteșugar - explicat in DEX

meșteșugar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEȘTEȘUGÁR, meșteșugari, s. m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar.

meșteșugar (Dicționaru limbii românești, 1939)
meșteșugár m. (d. meșteșug). Meseriaș, care știe și exercită un meșteșug.

meșteșugar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meșteșugár s. m., pl. meșteșugári

meșteșugar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meșteșugar m. cel ce practică un meșteșug: meseriaș, profesionist.