metis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și
f. 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite.
2. (Și
adj.) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din
fr. métis.metis (Dicționar de neologisme, 1986)METÍS, -Ă s.m. și f. 1. Individ născut dintr-o albă și un indian sau dintr-un alb și o indiană.
2. (
Biol.) Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; hibrid. [< fr.
métis, sp.
metiz, cf. lat.
mixtus – amestecat].
metis (Marele dicționar de neologisme, 2000)METÍS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr.
métis)
metis (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Metis, fiica lui Oceanus și a lui Tethys și prima soție a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronus să-și verse înapoi copiii înghițiți (v. și
Cronus). Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naște Metis, Zeus a înghițit-o la rîndu-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Athena (v. și
Athena).
metis (Dicționaru limbii românești, 1939)*metís, -ă adj. (fr.
métis, d. lat.
mĭxticius, de unde vine și it.
mestizio, mestizzo, meliccio și sp.
mestiz, corcit. V.
mestricĭon). Mestricĭon, corcit (maĭ ales vorbind de populațiunile din America).
metis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metís s. m.,
pl. metíșimetis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metis a. și. m.
1. născut dintr’un om alb și o indigenă americană sau viceversa;
2. provenit din doi indivizi de specii diferite, vorbind de animale sau plante.