metiloranj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METILORÁNJ s. n. Substanță organică din clasa coloranților azotici, care are proprietatea de a fi galbenă într-o soluție bazică, portocalie într-o soluție neutră și roșie într-o soluție acidă; heliantină. – Din
fr. méthylorange.metiloranj (Dicționar de neologisme, 1986)METILORÁNJ s.n. Heliantină. [< fr.
méthylorange].
metiloranj (Marele dicționar de neologisme, 2000)METILORÁNJ s. n. substanță colorantă organică, folosită ca indicator, roșu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru și galben în cel bazic; heliantină. (< fr.
méthylorange)
metiloranj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!metiloránj (-ti-lo-/-til-o-) s. n.