metilen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din
fr. méthylène, germ. Methylen.metilen (Dicționar de neologisme, 1986)METILÉN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊
Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină.
2. Alcool metilic. [Pl.
-ni, (s.n.)
-nuri. / < fr.
méthylène, cf. germ.
Methylen].
metilen (Marele dicționar de neologisme, 2000)METILÉN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie colorantă albastră, folosită în vopsitorie și ca dezinfectant. (< fr.
méthylène, germ.
Methylen)
metilen (Dicționaru limbii românești, 1939)*metilén n., pl.
urĭ. Numele comercial al
alcooluluĭ metilic saŭ
spirtuluĭ de lemn.metilen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METILÉN (‹
fr.,
germ. {i}; {s}
gr. methy „băutură alcoolică” +
hyle „lemn”) sm. Radical organic bivalent (=CH
2), derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen.
metilen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metilén s. m.