metaplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAPLÁSMĂ, metaplasme, s. f. Schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea sau prin înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare. – Din
fr. métaplasme, germ. Metaplasmus.metaplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)METAPLÁSMĂ s.f. Schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (
spec.) trecere a substantivelor de la o declinare la alta sau a verbelor de la o conjugare la alta, datorită schimbărilor fonetice sau analogiilor. [< fr.
métaplasme, cf. lat.
metaplasmus, gr.
metaplasmos].
metaplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAPLÁSMĂ s. f. 1. schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea, sau înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare. 2. (biol.) substanțe alimentare elaborate de protoplasmă. (< fr.
métaplasme)
metaplasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metaplásmă (-ta-plas-) s. f.,
g.-d. art. metaplásmei; pl. metaplásme