metan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METÁN s. n. Gaz din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care arde în aer cu flacără albăstruie și care se formează din materia organică în descompunere. – Din
fr. méthane.metan (Dicționar de neologisme, 1986)METÁN s.n. Gaz combustibil, inodor și incolor, format dintr-o hidrocarbură aciclică, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere sau mlăștinoase; gaz metan. [< fr.
méthane].
metan (Marele dicționar de neologisme, 2000)METÁN s. n. hidrocarbură aciclică, gaz combustibil, inodor și incolor, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere, mlăștinoase. (< fr.
méthane)
metan (Dicționaru limbii românești, 1939)*metán n. (d. aceĭașĭ răd. cu
metil).
Chim. Idrocarbură [!] de idrogen [!] (CH
4) care se prezentă [!] supt [!] forma unuĭ gaz incolor, inodor și insipid cu o densitate de 0,559 (decĭ de 8 orĭ maĭ greŭ de cît [!] idrogenu). Arde în aer cu o flacără albăstruĭe și se licheface [!] supt 300 de atmosfere la -20°. El ĭese din materiile în putrefacțiune și formează periculosu gaz exploziv din minele de cărbunĭ numit fr.
grisou. A fost descoperit de Volta în gazu bălților la 1778.
Metan triclorat, cloroform.
Metan triĭodat, ĭodoform.
metan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METÁN (‹
fr. {i})
s. n. Hidrocarbură saturată aciclică. Gaz incolor și inodor care arde în aer cu flacără albăstruie. Se degajă din materiile organice în putrefacție și constituie grizu în minele de cărbuni. Este întrebuințat drept combustibil gazos cu putere calorică mare și la fabricarea negrului de fum. În industria petrochimică, gazul metan este valorificat prin chimizare, pentru obținerea amoniacului, acetilenei, acidului cianhidric, metanolului, aldehidei formice.
metan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metán s. n.