metagramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAGRÁMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din
fr. métagramme.metagramă (Dicționar de neologisme, 1986)METAGRÁMĂ s.f. Schimbare a unei litere într-un cuvânt. ♦ Joc care constă în a forma cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul inițial definit. [< fr.
métagramme, cf. gr.
meta – după,
gramma – literă].
metagramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a unei litere într-un cuvânt. 2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obținerea unui cuvânt nou prin anagramare și înlocuirea unei vocale cu alta. (fr.
métagramme)
metagramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!metagrámă (-ta-gra-) s. f.,
g.-d. art. metagrámei; pl. metagráme