metageneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAGENÉZĂ s. f. (
Biol.) Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată. – Din
fr. métagénèse.metageneză (Dicționar de neologisme, 1986)METAGENÉZĂ s.f. 1. (
Biol.) Alternanța a două generații: sexuată și asexuată.
2. (
Petr.) Faza finală a procesului de încarbonizare. [< fr.
métagenèse, cf. gr.
meta – după,
genesis – generație].
metageneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) alternanța a două generații, sexuată și asexuată. 2. (petr.) faza finală, geochimică, a procesului de incarbonizare. (< fr.
métagenèse)
metageneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metagenéză s. f.,
g.-d. art. metagenézei