metafrază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAFRÁZĂ, metafraze, s. f. 1. Transpunere a unei poezii în proză.
2. Anaforă care folosește sinonimele pentru a evita repetiția monotonă. – Din
fr. métaphrase.metafrază (Dicționar de neologisme, 1986)METAFRÁZĂ s.f. 1. Traducere a unei poezii în proză; traducere a unui text pentru a ne reda cu fidelitate conținutul.
2. Anaforă constând în reluarea noțiunii printr-un sinonim, pentru a evita repetarea monotonă a aceluiași cuvânt. [< fr.
métaphrase, cf. gr.
metaphrasis].
metafrază (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAFRÁZĂ s. f. 1. transpunere a unei poezii în proză; traducere a unui text în care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului. 2. anaforă care folosește sinonimele pentru a evita repetarea monotonă a aceluiași cuvânt. (< fr.
métaphrase)
metafrază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metafráză (-ta-fra-) s. f.,
g.-d. art. metafrázei; pl. metafráze