metafizic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f.,
s. m.,
adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței.
2. S. m. (
Înv.) Metafizician.
3. Adj. Care aparține metafizicii (
1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (
1) – Din
gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.