metabioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METABIÓZĂ, metabioze, s. f. (
Biol.) Comensualism. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. métabiose.metabioză (Dicționar de neologisme, 1986)METABIÓZĂ s.f. (
Biol.) Simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar și celălalt nu; comensualism. [Pron.
-bi-o-. / < germ.
Metabiose].
metabioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)METABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. simbioză în care unul dintre organisme transformă mediul nutritiv pentru a fi utilizat mai târziu de celălalt. 2. schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe. (< germ.
Metabiose)
metabioză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METABIÓZĂ (‹
fr. {i})
s. f. (
BIOL.)
1. Comensualism.
2. Condiție de trai a unui organism numai după ce altul i-a pregătit. ambianța.
3. Schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe (de
ex. mutațiile bacteriene provocate de radiații).
metabioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metabióză (-bi-o-) s. f.,
g.-d. art. metabiózei