meta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)META- Element de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. méta-.meta (Dicționar de neologisme, 1986)META- Element prim de compunere savantă cu semnificațiile:
1. „schimbare”, „transformare”, „transpoziție”, „transfer”;
2. (
în terminologia chimică) „polimer”. [< fr.
méta-, it.
meta-, cf. gr.
meta – cu, după, lângă].
meta (Marele dicționar de neologisme, 2000)META- pref. 1. „dincolo de”, „după” (spațial și temporal). 2. „modificare”, „transpoziție”, „transfer”. 3. (chim.) „polimer”. 4. (fiz., mat.) „asemănător cu baza”. (< fr.
méta-, cf.
gr. meta, cu, după, lângă)
meta (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)META- (‹
fr.; {s}
gr. meta „după”)
1. Element de compunere folosit pentru formarea unor substanțe chimice (
ex. acid metafosforic, metadifenol, metaaldehidă etc.).
2. Element de compunere însemnând „după” (
ex.: metafizică) sau exprimând noțiunea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective.