meșteșugi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTEȘUGÍ, meșteșugesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦
Tranz. și
intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din
meșteșug.