mestecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESTECÁT1 s. n. Faptul de
a mesteca1. –
V. mesteca.mestecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESTECAT2, -Ă, mestecați, -te, adj. (Despre alimente) Sfărâmat, măcinat cu dinții și amestecat în gură. –
V. mesteca1.mestecat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mestecát s. n.