mesapic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESÁPIC, -Ă, mesapici, -ce, adj. Care aparține mesapilor, privitor la mesapi. –
Mesapi +
suf. -ic.mesapic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mesápic adj. m.,
pl. mesápici; f. mesápică, pl. mesápice