merizi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)merízi s. f. pl. – Miezul zilei. –
Var. meriză, merey, mirez. Mr. amiridz. Lat. mĕridῑes (Candrea-Dens., 1109; REW 5531). –
Der. meriza, vb. (a se odihni la miezul zilei – despre turme -), din
lat. mĕrῑdiāre; merizătoare (
var. meriziște, meriziștină, meriziș, mirez),
s. f. (loc de odihnă pentru vite). Cuvinte rare; numai în
Trans., de
N. și
Maram.