meriza (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
merizá pers. 3 sg. meríză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.
meriza (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
merizá, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. Meriza, toponim în Odești. – Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă (meridzatí).