merituos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită sa fie lăudat. [
Pr.:
-tu-os =
Var.:
meritós, -oásă]. –
Merit +
suf. -os.merituos (Dicționar de neologisme, 1986)MERITUÓS, -OÁSĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron.
-tu-os, var.
meritos, -oasă adj. / <
merit +
-(u)os].
merituos (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERITUÓS, -OÁSĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)
merituos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)merituós (-tu-os) adj. m.,
pl. merituóși; f. merituoásă, pl. merituoáse