meritarisi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MERITARISÍ,meritarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A merita. – Merita + suf. -arisi.
meritarisi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) meritarisí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meritarisésc, imperf. 3 sg. meritariseá; conj. prez. 3 să meritariseáscă