mercaptan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERCAPTÁN, mercaptani, s. m. Derivat organic al hidrogenului sulfurat, cu miros neplăcut, folosit în
odorizarea gazelor combustibile spre a semnala pierderile accidentale de gaz; tiol. – Din
fr. mercaptan.mercaptan (Dicționar de neologisme, 1986)MERCAPTÁN s.m. (
Chim.) Substanță organică cu miros urât derivată din alcool, în care oxigenul este înlocuit de sulf; tioalcool. [< fr.
mercaptan].
mercaptan (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERCAPTÁN s. m. substanță organică cu miros urât, derivată din alcool, în care oxigenul este înlocuit cu sulf; tioalcool, tiol. (< fr.
mercaptan)
mercaptan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MERCAPTÁN (‹
fr. {i};
fr. mer[cure] +
capt[er] „a capta”)
s. m. Substanță organică R-SH, derivată de la acidul sulfhidric, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical organic.
M. sunt lichide cu miros neplăcut și foarte persistent. Se folosește la sinteza medicamentelor, insecticidelor, pentru inhibiția reacțiilor cu radicali, pentru odorizarea gazelor de uz casnic ș.a.
Sin. tiol, tioalcool.mercaptan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mercaptán s. m.,
pl. mercaptáni