mercantilism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERCANTILÍSM s. n. 1. (
Livr.) Spirit negustoresc, interes comercial; (
peior.) preocupare, tendință de a câștiga bani prin orice mijloace.
2. Doctrină economică din
sec. XV-XVIII, bazată pe principiul că avuția socială rezidă în acumularea metalelor prețioase și a stocului monetar intern. – Din
fr. mercantilisme.mercantilism (Dicționar de neologisme, 1986)MERCANTILÍSM s.n. 1. Doctrină economică și politică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII.
2. Spirit negustoresc. [< fr.
mercantilisme, cf. it.
mercantilismo].
mercantilism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERCANTILÍSM s. n. 1. doctrină economică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII, care considera că avuția socială rezidă în acumularea de bani. 2. spirit negustoresc, comercial; preocupare de a câștiga bani prin orice mijloace. (< fr.
mercantilisme)
mercantilism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MERCANTILÍSM (‹
fr.)
s. n. Prima teorie economică modernă, dominantă între anii 1500 și 1800 în țările europene, îndeosebi în Anglia și Franța, a cărei problemă esențială a constituit-o găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase (aur și argint). Mijlocul de sporire a avuției naționale, preconizat de
m., l-a constituit creșterea producției și exportului, limitarea importurilor și acumularea de bani din metale prețioase, rezultați în urma realizării unei balanțe comerciale excedentare.
M. a pus bazele politicii externe sub forma protecționismului vamal. Reprezentanți: J. Bodin, Th. Munn, Th. Gresham ș.a.
mercantilism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mercantilísm s. n.mercantilism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mercantilism n. spiritul comerțului, dispozițiune de a trata din punctul da vedere al profitului.