mercantil - explicat in DEX

mercantil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.

mercantil (Dicționar de neologisme, 1986)
MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț].

mercantil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)

mercantil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mercantíl, -ă adj. (fr. mercantil, d. it. mercantile, d. mercante, comerciant. V. comerciŭ, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vîndă orĭ-ce, numaĭ banĭ să ĭasă: spiritu mercantil al Jidanuluĭ.

mercantil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. mercantílă, pl. mercantíle

mercantil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mercantil a. 1. relativ la comerț; 2. fig. care se preocupă numai de câștig: spirit mercantil.