merar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERÁR, merari, s. m. (Rar) Cultivator sau vânzător de mere. –
Măr2 +
suf. -ar.merar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)merár (rar)
s. m.,
pl. merárimerar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)merar m. cel ce vinde mere.