mer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MER, meri, s. m. (
Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din
fr. mère.mer (Dicționar de neologisme, 1986)-MÉR Element secund de compunere savantă, cu semnificația „parte”. [< fr.
mère, cf. gr.
meros].