meplat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEPLÁT meplaturi, s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate. – Din
fr. méplat.meplat (Dicționar de neologisme, 1986)MEPLÁT s.n. (
Arte) Relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. //
adj. (
Rar) Inegal ca grosime. ◊ (
Arhit.)
Linii meplate = linii care fac trecerea de la un plan la altul. [< fr.
méplat].
meplat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEPLÁT I.
s. n. (arte) relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. II. adj. inegal ca grosime. ♦ (arhit.) linii ĕ = linii care fac trecerea de la un plan la altul. (< fr.
méplat)
meplat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MEPLÁT (‹
fr.)
s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate; basorelief foarte puțin înalt. Tehnica decorativă a
m. a fost folosită în arta pietrelor de mormânt din Moldova și Țara Românească (
ex.: piatra de mormânt a lui Radu de la Afumați, 1529, de la Curtea de Argeș).
meplat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meplát (me-plat) s. n.,
pl. mepláturi