meoțian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEOȚIÁN, -Ă, meoțieni, -e, subst.,
adj. 1. Subst. Primul etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.
2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta meoțianului (
1). [
Pr.:
me-o-ți-an] – Din
fr. méotien.meoțian (Dicționar de neologisme, 1986)MEOȚIÁN s.n. (
Geol.) Primul etaj al pliocenului din România. //
adj. Care aparține acestui etaj. [Pron.
me-o-ți-an. / < fr.
méotien].
meoțian (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEOȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al pliocenului din bazinul pontic. (< fr.
méotien)
meoțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meoțián1 (me-o-ți-an) adj. m.,
pl. meoțiéni (-ți-eni); f. meoțiánă, pl. meoțiénemeoțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meoțián2 (me-o-ți-an) s. n.