menuet - explicat in DEX

menuet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MENUÉT, menuete, s. n. Numele unui dans de origine franceză, cu caracter ceremonios și mișcare moderată, devenit cu timpul dans de curte și apoi de salon; melodie după care se execută acest dans. ♦ A treia parte a simfoniei clasice. [Pr.: -nu-et. – Pl. și: menueturi] – Din fr. menuet.

menuet (Dicționar de neologisme, 1986)
MENUÉT s.n. Vechi dans popular francez, liniștit și plin de grație; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se execută în trei timpi, urmând după un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett].

menuet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MENUÉT s. n. vechi dans francez de origine populară, liniștit și plin de grație, devenit dans de curte; melodia corespunzătoare. ◊ a treia parte a simfoniei clasice. (< fr. menuet)

menuet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*menuét n., pl. e (fr. menuet, d. menu, care e lat. minútus, și rom. mărunt. V. minavetă). Un vechĭ dans în treĭ timpurĭ, cu pașĭ mărunțĭ, de un caracter grav, cu reverențe între cavaler și damă: menuetu era în vogă pin [!] seculu [!] XVIII. Melodia după care se dansează. Bucată (de ordinar pe 8ǀ4), care vine după un adagio saŭ andante într´o sonată, sinfonie orĭ alt-ceva.

menuet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
menuét (-nu-et) s. n., pl. menuéte

menuet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
menuet n. danț francez din secolul al XVII-lea ce se juca cu o cadență gravă: monotonul menuet, danțul clasic al saloanelor europene FIL.