mentol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENTÓL s. n. Substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din ulei de mentă sau pe cale artificială, întrebuințată în farmacie și în cosmetică. – Din
fr. menthol.mentol (Dicționar de neologisme, 1986)MENTÓL s.n. Substanță aromatică extrasă din uleiul de mentă. [< fr.
menthol].
mentol (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENTÓL s. n. substanță aromatică volatilă din uleiul de mentă, sau sintetic, folosit ca antiseptic și calmant. (< fr.
menthol)
mentol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mentól s. n.mentol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mentol n.
Med. un fel de camfor ce constitue partea solidă a esenței de mentă (antiseptic).