menține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENȚÍNE, mențin, vb. III.
Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat;
p. ext. a face să dureze. ♦
Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui.
2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc.
3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din
fr. maintenir (după
ține).