menstruație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENSTRUÁȚIE, menstruații, s. f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, și până la menopauză, când dispare definitiv; soroc, regulă, period. [
Pr.:
-stru-a-] – Din
fr. menstruation.menstruație (Dicționar de neologisme, 1986)MENSTRUÁȚIE s.f. Funcție fiziologică la femei, care constă dintr-o scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la încetarea activității glandelor sexuale; menstre. [Gen.
-iei. / < fr.
menstruation, cf. lat.
menstruus – în fiecare lună].
menstruație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENSTRUÁȚIE s. f. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la menopauză; menoree, menstre. (< fr.
menstruation)
menstruație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MENSTRUÁȚIE (‹
fr. {i}; {s}
lat. menstruus „lunar”)
s. f. Hemoragie fiziologică ce apare la femeia adultă în mod regulat și periodic (aproximativ la patru săptămâni), având sursa în mucoasa uterină.
M. durează 3-6 zile, apare la pubertate, se întrerupere temporar în cursul perioadelor de sarcină și, adeseori, de alăptare și dispare definitiv la menopauză.
Sin. ciclu menstrual; (
pop.)
period.menstruație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menstruáție (-stru-a-ți-e) s. f.,
art. menstruáția (-ți-a), g.-d. art. menstruáției; pl. menstruáții, art. menstruáțiile (-ți-i-)