menou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENÓU, menouri, s. n. Element de construcție din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe părți. – Din
fr. meneau.menou (Dicționar de neologisme, 1986)MENÓU s.n. (
Arhit.) Montant interior, folosit mai ales în arhitectura gotică, care împarte o deschidere în mai multe compartimente. [< fr.
meneau].
menou (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENÓU s. n. montant inferior, în arhitectura gotică și a Renașterii, care compartimentează o deschidere a unei ferestre. (< fr.
meneau)
menou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menóu s. n.,
art. menóul; pl. menóuri