meloman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELOMÁN, -Ă, melomani, -e, s. m. și
f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din
fr. mélomane.meloman (Dicționar de neologisme, 1986)MELOMÁN, -Ă s.m. și f. Iubitor (pasionat) de muzică. [< fr.
mélomane].
meloman (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELOMÁN, -Ă s. m. f. iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman. (< fr.
mélomane)
meloman (Dicționaru limbii românești, 1939)*melomán, -ă s. și adj. (compus d. vgr.
mélos, cîntec, și
-man. V.
man). Care ĭubește cu pasiune muzica.
meloman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melomán s. m.,
pl. melománimeloman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meloman m. cel ce iubește cu pasiune muzica.