melodramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELODRÁMĂ, melodrame, s. f. 1. Dialog cântat în tragedia antică greacă, între un corifeu și un personaj.
2. Dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă.
3. Operă dramatică în care acțiunea complicată, neverosimilă, cu scene pline de groază, alternează cu scene comice, convenționale, de un patetism violent, rezervându-se un loc însemnat neprevăzutului. – Din
fr. mélodrame.melodramă (Dicționar de neologisme, 1986)MELODRÁMĂ s.f. 1. (
Lit.) Dialog cântat în tragedia antică greacă, între corifeu și un personaj.
2. Piesă de teatru cu acțiune complicată, neverosimilă, cuprinzând scene de groază ce alternează cu scene comice. ♦ Parte a unei lucrări dramatice, combinată cu muzică. [< fr.
mélodrame, it.
melodramma, cf. fr.
melos – cântec,
drama – acțiune].
melodramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELODRÁMĂ s. f. 1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj. 2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă. 3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul. (< fr.
mélodrame)
melodramă (Dicționaru limbii românești, 1939)melodrámă f., pl.
e (compus d. vgr.
mélos, cînt, cîntec, și
dráma, dramă). Altădată, dramă cu muzică instrumentală. Azĭ, dramă populară cu emoțiunĭ puternice.
melodramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melodrámă (-lo-dra-) s. f.,
g.-d. art. melodrámei; pl. melodrámemelodramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)melodramă f. un fel de tragedie populară a cării acțiune e în genere teribilă și care altă dată era amestecată cu muzică.