melodist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELODÍST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și
f. Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din
fr. mélodiste.melodist (Dicționar de neologisme, 1986)MELODÍST s.m. Compozitor de melodii. [Cf. fr.
mélodiste, it.
melodista].
melodist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELODÍST, -Ă s. m. f. compozitor de melodii. (< fr.
mélodiste)
melodist (Dicționaru limbii românești, 1939)*melodíst, -ă s. Muzicant care compune melodiĭ, care se interesează maĭ mult de melodie:
Bellini e maĭ ales melodist.melodist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melodíst (rar)
s. m.,
pl. melodíști