melițuică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELIȚÚICĂ, melițuici, s. f. Meliță mică cu care se face ultima operație de prelucrare a fibrelor de cânepă și de in, pentru a alege fuiorul curat. –
Meliță +
suf. -uică.melițuică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melițúică (rar)
s. f.,
g.-d. art. melițúicii; pl. melițúici