meliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MÉLIȚĂ, melițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile de cânepă și de in pentru a se alege fuiorul. ◊
Fig. (
Fam.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊
Expr. A da cu melița = a trăncăni, a flecări. –
Bg. melica.