meiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEÍȘTE s. f. Teren cultivat cu mei; mei (
2). –
Mei +
suf. -iște.meiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)méiște (me-iș-) s. f.,
g.-d. art. méiștii; pl. méiști