meișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEIȘÓR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor:
a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț
(Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete
(Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [
Pr.:
me-i-] –
Mei +
suf. -șor.