meioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEIÓZĂ, meioze, s. f. (
Biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu și formarea de gameți. [
Pr.:
-me-io-] – Din
fr. méiose.meioză (Dicționar de neologisme, 1986)MEIÓZĂ s.f. (
Biol.) Diviziune celulară mitotică, în care celulele formate au jumătate din numărul cromozomilor celulei-mamă. [Pron.
-me-io-. / < fr.
méiose, cf. gr.
meiosis – scădere].
meioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEIÓZĂ s. f. diviziune celulară în cursul căreia are loc reducerea numărului de cromozomi. (< fr.
méiose)
meioză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MEIÓZĂ (‹
fr. {i}; {s}
meiosis „diminuare”)
s. f. (
HIST.) Tip de diviziune celulară care implică două fisiuni ale nucleului, în urma căreia dintr-o celulă diploidă (cu număr dublu de cromozomi) rezultă patru celule fiice haploide (având jumătate din numărul de cromozomi ai celulei inițiale); proces caracteristic organismelor care se reproduc sexuat, celulele haploide rezultante se numesc spori la plante și gameți la animale.
Sin. diviziune reducțională.meioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meióză s. f.,
g.-d. art. meiózei; pl. meióze