mehtupciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism
înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din
tc. mektupçu.mehtupciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mehtupcíu s. m.,
art. mehtupcíul; pl. mehtupcíi, art. mehtupcíii (-ci-ii)mehtupciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)mehtupcíŭ m. (turc.
mektupğu, scriitor, secretar general al unuĭ minister, al uneĭ provinciĭ, al mareluĭ Vizir).
Vechĭ. Scriitor la divanu domnesc.