mehter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEHTÉR, mehteri, s. m. (Turcism
înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din
tc. mehter.mehter (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mehtér (mehtéri), s. m. – Muzicant dintr-o orchestră militară turcă.
Tc. mehter, din
per. mihter „șef” (Șeineanu, III, 75).
Sec. XVIII,
înv. –
Comp. mehterbașa, s. m. (dirijor de muzică militară), din
tc. mehterbasi, înv.;
meterhanea (
var. mehterhanea),
s. f. (orchestră turcească), din
tc. mehterhane.mehter (Dicționaru limbii românești, 1939)mehtér m. (turc.
mehter, d. pers.
mihter, șef).
Vechĭ. Muzicant militar turcesc.
mehter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mehtér (
înv.)
s. m.,
pl. mehtéri