mehmendar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească).
1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor.
2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din
tc. mihmandar.mehmendar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mehmendár (mehmendári), s. m. – Intendent, administrator. –
Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din
per. (Șeineanu, III, 75).
Sec. XVIII,
înv.mehmendar (Dicționaru limbii românești, 1939)mehmendár, V.
mihmandar.mehmendar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mehmendár s. m.,
pl. mehmendári