mehăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEHĂÍ, pers. 3
méhăie, vb. IV.
Intranz. (Despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. –
Mehe[he] +
suf. -ăi.mehăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mehăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
méhăie, imperf. 3
sg. mehăiá; conj. prez. 3
să méhăiemehăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)méhăĭ și
-ĭésc, a
-í v. intr. (imit. Tot așa, vsl.
mekati, germ.
meckern, vgerm.
mechzen, lat.
miccire, vgr.
mekáomai). Behăĭesc, fac
mehehé, vorbind de oĭ și capre.