meglenit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MEGLENÍT, -Ă,megleniți, -te, adj., s. m. și f. Meglenoromân. – Din n. pr. Meglen.
meglenit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) meglenít(me-gle-) adj. m., s. m., pl. megleníți; adj. f., s. f. meglenítă, pl. megleníte