megieșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGIEȘÍE, megieșii, s. f. (
Înv. și
pop.) Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate;
p. ext. vecinătate. [
Pr.:
-gi-e-] –
Megieș +
suf. -ie.megieșie (Dicționaru limbii românești, 1939)megieșíe f. (d.
megĭeș).
Est. Vecinătate.
megieșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)megieșíe (
înv.,
pop.)
(-gi-e-) s. f.,
art. megieșía, g.-d. art. megieșíei; pl. megieșíi, art. megieșíilemegieșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)megieșie f. vecinătate:
toată megieșia se vaietă ISP.