megieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival)
Țăran megieș. 2. S. m. și
f.,
adj. (
Pop.) Vecin. [
Pr.:
-gi-eș] – Din
scr. medjaš, magh. megyés.megieș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!megiéș (
pop.)
(-gi-eș) adj. m.,
s. m.,
pl. megiéși; adj. f.,
s. f. megiéșă, art. megiéșa, pl. megiéșemegieș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)megieș a. și m. Mold. vecin:
un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].