megateriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGATÉRIU, megaterii, s. m. Mamifer fosil uriaș, erbivor, din epoca cuaternară, asemănător cu leneșul
(Megatherium). – Din
lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium.megateriu (Dicționar de neologisme, 1986)MEGATÉRIU s.m. Mamifer uriaș din era cuaternară, mai mare decât elefantul. [Pron.
-riu. / < fr.
mégathérium, cf. gr.
megas – mare,
therion – fiară].
megateriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEGATÉRIU s. m. mamifer erbivor fosil mai mare decât elefantul. (< fr.
mégathérium, lat.
megatherium)
megateriu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MEGATÉRIU (‹
fr.;
lat.,
germ. {i}; {s}
mega- +
gr. therion „fiară”)
s. m. Gen fosil de mamifer edentat, de talie mare (4-4,5 m), erbivor, care a trăit în Cuaternar în America de Sud (
Megatherium).
megateriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)megatériu [
riu pron. riu]
s. m.,
art. megatériul; pl. megatérii, art. megatériii (-ri-ii)megateriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*megatériŭ m. (d. vgr.
mégas, neutru
méga, mare, și
therion, feară [!], animal).
Geol. Un gen de mamifere edentate maĭ lungĭ de 5 metri și maĭ înalte de 2 și care trăĭaŭ în epoca terțiară și cŭaternară a Americiĭ.