megaric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGÁRIC, -Ă, megarici, -ce, adj.,
s. m. 1. Adj. (În sintagma)
Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara.
2. S. m. Adept al acestei școli. – Din
fr. mégarique.megaric (Dicționar de neologisme, 1986)MEGÁRIC, -Ă adj. Școală megarică = școală filozofică idealistă grecească, întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele imuabil. //
s.m. și f. Adept al acestei școli. [< fr.
mégarique, cf.
Megara – oraș în Grecia antică].
megaric (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEGÁRIC, -Ă I.
adj. școală ~ă = școală filozofică grecească întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele. II. adj., s. m. (adept) al acestei școli. (< fr.
mégarique)
megaric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!megáric adj. m.,
s. m.,
pl. megárici; adj. f. megárică, pl. megárice